Despartire prin e-mail la puterea cinci.

Dragoste nebuna....un adevarat amalgam al simturilor: si iubire si pasiune, si cearta si dezmierdari, si salbaticie si tandrete. Simteam cum creste in mine marea iubire. Si tocmai cand credeam ca ma indragostesc din nou de aceeasi persoana, ...boom..the big surprize...
Anume: un e-mail, din senin, intr-o zi de marti, fara preambul inainte si fara drept la replica. L-as posta , dar sincer, doar simpla evocare imi face pielea de gaina.
Ceea ce e demn de mentionat este insa fapul ca acest e-mail era destinat catre 5 adrese, respectiv cele 5 femei din viata lui. Frumos nu??
Stiam despre una din cele 5..dar asta-i alta poveste, pt care nu am starea de spirit sa o povestesc.
The main ideea, era ca...toate eram o turma de "ele", atat nimic mai mult. Nici o explicatie in plus.
Scarba de asemenea falsitate si sentimente de duzina, frustrare, inversunare, si toate cele legate de starea de "nevroza bacoviana" , le-am simtit, pe rand, simultan, pe sarite...pe toate.


Cam aceasta e povestea.
Nu-i mai port ranchiuna, incerc sa pretuiesc ceea ce a fost( daca a fost) frumos.
Cu mare greu, dar..reusesc.

PS: partea buna e totusi ca a trimis e-mail, si nu a lasat un post-it lipit de frigider, pe care sa il gasesc. A avut totusi, trebuie sa o recunoasteti, un pic de rafinament si stil de cuceritor sarmant de zile mari.
Felicitari Dlui, are toate motivele sa se simta un barbat adevarat.

Imi vorbeste sec si imi spune ca mai bine o lasam balta,ca e mai bine asa

Acum 3 ani,un baiat,sa ii zicem Darius,a intrat in vorba cu mine.Il cunosteam din vedere,stiam ca are prietena de cativa ani.Nu m-am gandit ca situatia poate deveni complicata...aveam 17 ani,aveam impresia ca dragostea e simpla si orice situatie poate fi rezolvata.Ei bine,am inceput o relatie cu el.O relatie pe care o pot numi spirituala,fara conotatii sexuale.Ne intelegeam foarte bine,vorbeam ore in sir la telefon,iar cand ne intalneam nu imi dadea drumul la mana.Si asa a fost un an intreg,un an de vis!
Totul pana intr-o zi cand mi s-a parut ciudat ca nu m-a sunat deloc pana pe dupa-masa( de obicei ma suna dimineata sa ma trezeasca,si vorbeam de cel putin 3,4,5,6....ori pe zi).In fine,il sun eu si nu raspunde....ma gandeam,mai,poate e cu ea si nah....il mai sun inca o data dupa o ora si cand raspunde intr-un final imi vorbeste sec si imi spune ca mai bine o lasam balta,ca e mai bine asa....Tot cerul mi-a cazut in cap...cu o seara inainte totul era perfect!!!Nu intelegeam ce s-a intamplat.
Dupa 6 luni in care incercam sa aflu ce s-a intamplat,un prieten de-al lui imi reproseaza ca nu trebuia sa imi trimit prietena sa ii spune "ei" ca eu aveam ceva cu Darius...eu atunci l-am intrebat nedumerita cine i-a zis asa ceva si mi-a zis ca Darius din cauza aia nu mai vorbea cu mine...Ca eu am vrut ca "ea" sa afle....Cat de tampita trebuia sa fiu sa fac asa ceva??!!! In fine,aflu ca tipa stia ca am fost cu el un an...ca aflase totul!! Am incercat apoi sa vorbesc cu el,sa ii explic ce s-a intamplat de fapt,dar nici nu a vrut sa auda nimic,nu a vrut sa stie.
Teoretic,nu mai exista nimic intre noi.Insa practic,daca povesteam cu un baiat si ma vedea,venea si il lua de langa mine.Daca se intampla sa fim in acelasi local,se uita mereu dupa mine,desi prietena lui era langa el si vedea tot.
Si toate astea se intampla si acum,in weekend cand vin acasa.Ea s-a apucat sa inventeze povesti,cum ca eu ii trimit ei mesaje noaptea etc etc(probabil ca nici ea nu mai stie ce sa faca,sa se termine povestea asta).Eu sincer sunt satula de tot,dar daca nu se uita la mine cand suntem in acelasi local,simt ca o iau razna...
Problema e ca nu pot sa il uit,dar nici el nu ma lasa.Nu pot avea pe nimeni altcineva...nu am nevoie,dar nici nu ma lasa...Si uite asa, dupa 2 ani de situatii penibile,tot nu pot fi suparata pe el.Poate acum spun ca nici nu mai vreau sa aud de el pt k m-a pus intr-o situatie urata,dar cand il vad cum se uita la mine,uit toata supararea...
Nu stiu ce vrea de fapt...e cu ea.Nu ma mai suna,nu il mai sun.Dar cand ne vedem,nimic nu mai conteaza.Ce simt cand ne privim....e de nedescris! Totul dispare si simt cum alunec spre inima lui...il iubesc si nu o sa mai fie nimic intre noi,niciodata...E o certitudine...Si totusi,nu ma pot opri din visare!!!

Ma simt asa mic cand merg pe strada langa tine

Salut, ma numesc Cristi.

Totul a inceput intr-o seara cand am dat add pe hi5 iubitei unui amic bun de-al meu. A doua zi ma trezesc cu un mail, mesaj pe hi5 de la ea ca de ce i-am dat add si am inceput sa vb prin sistemul de mesaje ale hi5-ului pana am insistat cu intrebari si mi-a dat id-ul sa vb interactiv. Incep convorbirea pe mess, imi da web-ul realizez ca arata sooper etc. Am vorbit cu ea 2-3 zile pe mess pe diferite teme amuzante si distractive. In ultima zi, dar nu cea din urma. am aflat de la ea ca s-a despartit de amicul meu, am ramas asa putin uluit(tin sa mentionez ca mi s-a mai intamplat sa "fur" prietena unu amic bun acum cativa ani). Imi dau intalnire cu ea urmatoare zi, dar ma avertizeaza ca ea are doar 1.60 si i-am spus ca eu am 1.90, mare diferenta; tocmai asta a fost problema. Ma intalnesc cu ea la scoala dupa ore, la inceput am dus o conversatie normala, banala, o tineam de mana, dupa care m-am intalnit cu un prieten care luase orasul la scoala de soferi si ne-a invitat la un suc. Am discutat si acolo f mult; sar pe asta. O conduc pana acasa o sarut de mai multe ori, dupa care ne luam la revedere. In acea seara aveam bilete la teatru si am invitato cu o seara inainte. Am ajuns acasa, am deschis mess-ul, a trecut putin timp si a intrat si ea pe mess. Am intrebat-o daca mai merge la teatru dupa care primesc un raspuns "ma simt rau, ma doare capu si sunt la varmiu". Am inteles. Stau un minut si meditez. Ajung la concluzia ca ma minte. Si i-am zis "uite care-i shmenu .. daca nu-ti place de mine zi acum decat sa-mi zici mai incolo si sa-mi para rau" la care primesc raspunsul "esti f dragut...nu am ce spune..dar....esti prea inalth.. adika..ma simt asa mik knd merg pe strada langa tine...nu vreau sa te superi pe mine..".

Nu stiu daca asta ar fi un motiv.

Si pana in prezent mentinem contactul vocal.

Astept parerea dumneavoastra.

Multumesc.

Cred ca ar fi momentul sa luam o pauza

Sunt ... din Bucuresti, am 24 de ani, Ea este "..." si are 23 ani, tot din Bucuresti.

4 ani din viata mea, 4 ani pieduti, 4 ani castigati, 4 ani din viata ei (cred ca au fost cam scumpi pt 4 ani din viata mea) - 4 moduri de a privi.
Acum ceva timp cineva a zis ca "vrea o pauza". Dupa ce a petrecut alaturi de mine atat de mult timp incat sa isi dea seama ce vrea, si intamplarea este cam asa:
Am cunoscut-o din intamplare, si am reusit sa ii atrag atentia fiind eu, a fost o atractie de ambele genuri o buna vreme si am hotarat, dupa ce am discutat cu ea, ca a venit momentul sa ne casatorim (cam dupa 2 ani). In urma discutiei cu parintii ei (religie diferita, conceptii diferite fata de parintii mei, ai ei protestanti, ai mei sa zicem altfel, eu oricum nu am vrut casatorie clasica in biserica, ci sa fie in aer liber) s-a hotarat ca sa mai asteptam poate ca ai ei vor fi mai intelegatori anul viitor. Zis si facut, mai trece un an si ii cer mana, intr-un mod cat mai de "basm", din nou.
Raspunde ea: "Cred ca ar fi momentul sa luam o pauza(aici am oprit-o eu si am zis eu cred ca ar trebui sa te mai gandesti o data pana sa zici o fraza legendara, a zis ca nu... sa o las sa termine, si NU, nu am intrerupt-o niciodata pana in momentul ala), poate ca asa e cel mai bine pentru amandoi.
Eu: "Cred ca e cel mai bine pentru tine acum, poate iti ofer sansa sa vezi ce peste mai are balta..." (prietenele ei mereu au zis ca eu nu sunt de nasul ei si sunt de parere ca au influentat-o foarte mult, dar ma bucur, mai bine acum decat mai tarziu... poate zicea piua dupa ce aveam un suflet intre noi, sau dupa ce viitorul nostru devenea ceva mai mult decat un copil si constientiza situatia, sau poate nu)
In concluzie ea a cerut o pauza si eu i-am oferit-o timp de 1-2 luni (dupa care stiam sigur ca nu va mai fi nimic, pt ca nu pot trai langa o copila indecisa.
Ca sa aflati marea mea "gluma" ca sa ii zic asa(imi este **** de ce am simtit langa ea): la 3 luni dupa despartire adica vreo 2 luni de pauza in care ea tot nu si-a dat seama daca mai vrea ceva de la mine si eu i-am zis ca stiu ce vreau, sa punem punct si fiecare pe unde stie..., in fine dupa tot acest timp despartiti primesc un mesaj de la ea "...uite ce frumusete am langa mine acum..." ea langa cineva, nu are rost sa dau detalii.
Am aflat de la o prietena comuna, care se pare ca este mai ok dpdv al personalitatii si are coloana vertebrala (nu conteaza masina, banu sau alte materiale pentru ea, s-a casatorit pt ca l-a iubit, si ii cunosc pe amandoi, traiesc superb de 2 ani), ca: tipul are 2 apartamente, 1 vila, 3 masini, si fetele ii bat la usa :)) (nu imi pare rau pt fosta mea)... stati ca mai e :) mai este cu inca 2 barbati... si aici am zis ca nu vreau sa mai aud.
Sa traim bine! :) si la mai multe, din acest moment am devenit cel mai infidel barbat, am daruit pentru ea tot ce am avut mai bun, imi pare rau pentru ce voi face, dar ma voi schimba, si voi fi asa cum majoritatea barbatilor sunt, infidel, egoist... pentru ca vad ca daca esti bun, fidel, intelegator, rabdator, iubitor nu faci bine si esti luat de prost. De aproape 1 an am vazut ca relatiile care nu au la baza lor sentimente merg de minune!

Concert

Eram impreuna de cateva luni.
Urma sa mergem la un concert (nu vreau sa zic care, nu vreau ca el sa ma recunoasca).
Nu prea am iesit de f multe ori impreuna, pt ca el (hai sa zicem Ionica :)) ) lucreaza mult, si n-are timp.
Eu eram la facultate, as fi avut timp destul.
Nu prea ma inteleg bine cu amicii lui, dar am zis ca acum macar o sa am posibilitatea sa le cunosc mai bine.
Intre timp mi-am dat seama, ca vine si o prietena de-a mea (Alina), cu o alta gasca. Ce fain, o sa incercam sa ne intalnim si noi acolo.
D day:
Eram in camin, incercam sa-mi dau seama cu ce sa ma imbrac, cand suna telefonul.
Ionica: "Seful meu a inebunit, nu pot sa ajung la concert." + bla bla bla
Eu m-am gandit ca daca tot merge si Alina, o sa merg cu ei.
Zis si facut, ne-am dus la concert, si ne-am simtit f bine.
Odata-l vad pe Ionica. Ma duc la el, si-l intreb cand a ajuns. Cica a fost aici de la inceput, dar n-a vrut sa-mi spuna.
Explicatii? nimik. M-a lasat acolo, fara sa-mi zica nimik.

(Am aflat dupa asta ca el era deja cu alta de cateva saptamani.)
M-a ranit. Ce era sa fac? Nu meritam asta.
Acum incerc sa-mi revin. N-o sa fie usor. Toata lumea-mi zice ca o sa fie ok cu timpul. E usor sa spui ca o sa fie bine.

Nici acum nu stiu ce ar fi trebuit sa fac

Sotie, copil, 5 ani de casatorie, aveam si apartamentul nostru.
Totul parea bine. Nu extraordinar, doar bine.
Ea era fericita, ma iubea, si eu o iubeam, dar parca ceva nu era perfect.

Problemele au inceput cand a venit o noua colega la mine la firma.
Hai sa zicem ca o cheama Maria.
Era total altceva. Nu o sa stau sa o compar pe Maria cu nevasta-mea.
Nici nu stiu cum a inceput povestea, stiu doar ca era exact ce imi lipsea din casatorie.
Sexul a fost perfect. Cu nevasta-mea a fost ok, dar cu Maria a fost senzational.
Parca totul era nou pentru mine, Maria avea fantezie, faceam sex nebun, faceam sex unde apucam.

Niciodata nu m-am simtit atat de bine. Nu erau sentimente, poate ar fi trebuit sa-mi dau seama ca doar sexul ne leaga.
Dar nu am vazut partea asta. Eu stiam doar ca atat de fericit n-am fost niciodata.
Remuscari? N-am avut. Da puteti sa comentati cat vreti, dar Maria m-a inebunit.

Nu puteam sa o tin tot asa. Am vorbit cu nevasta-mea, si am zis ca vreau divort. Am explicat tot, am fost sincer.
A plans. Parca simtea ca nu poate sa ma faca sa ma razgandesc.
Cand am venit cu noutatile la Maria, eram in al noualea cer. Poate de asta n-am vazut nimic ciudat in reactia ei.
In cateva zile Maria si-a dat demisia, si a plecat si din oras. De fapt nu mai stiu nimic de ea. Nici nu stiu daca e in tara, sau a plecat in strainatate.
Se pare ca sexul a fost ok, dar nu vroia nimic altceva.

Eu, disperat am incercat sa vorbesc cu "nevasta". Nici n-a vrut sa auda de mine. Si avea dreptate.

Acum sunt divortat, apartamentul am vandut, stau cu parintii pana imi iau altceva, ma intalnesc cu fetita mea odata pe saptamana, fosta nu vorbeste cu mine, de Maria nu stiu nimik.
Totul parea bine. Nu extraordinar, doar bine.
Acuma totul pare extraordinar. Extraordinar de prost.
Incerc sa trec peste ce s-a intamplat. Partea ciudata este ca nici acuma nu stiu care dintre ele mi-ar placea mai mult.

Sunt curios de reactia voastra.

Din cauza sarutului?

Tipa asta nu ma lasa sa ma apropii de ea. Nu reuseam sa-mi dau seama ce vrea de la mine. Ba sa ne intalnim, ba nu ca nu stiu ce are. Pana la urma am reusit sa o sarut! Credeam ca totul o sa fie perfect. Eram in ceruri. Am sunat-o ziua urmatoare, si am zis ca vreau sa ma intalnesc cu ea. A avut o voce, foarte "respingatoare". Zic as vrea sa ne vedem, ma gandesc la tine de 120 de ori pe minut. Ea: "Din cauza sarutului?". S-a terminat acolo. Am reusit "sa ma las". N-am mai vb cu ea niciodata.